Educația - esențială și pentru om, și pentru națiune

Nu poți să fii indiferent, ca român, la ceea ce se întâmplă în Piața Universității din București și în alte orașe din țară. Deși proporția celor ieșiți în stradă față de restul românilor este mică, evenimentele ne afectează pe toți. Și responsabili suntem toți într-o măsură mai mică sau mai mare.

Și dacă tot vorbim de proporții, să fim sinceri: dacă nu toți, atunci într-o majoritate covârșitoare cetățenii acestei țări au furat sau fură într-un fel sau altul Statul. Să fii bugetar și să pierzi timpul de pomană la serviciu este tot furt. Să lucrezi în domeniul privat și să nu declari (tot) salariul pe cartea de muncă este tot furt. Să iei sau să dai șpagă este tot furt. Unii fură mai mult, alții fură mai puțin. Unii fură din nesimțire, alții din inconștiență. Unii fură din lăcomie, alții de nevoie. Dar când tragi linie, nu mai contează motivația ci rezultatul.

Admiram într-o zi o grădină modestă dar foarte frumos îngrijită, cu multe feluri de trandafiri. Însă gardul de plasă, care lăsa trecătorului plăcerea de a pătrunde cu privirea în acel paradis, avea la baza sa, în partea dinspre trotuar, o “plantație” de buruieni crescute în timp. Proprietarul considerase că nu trebuie îngrijit și trotuarul din fața casei, căci era spațiu public. Dar spațiul public este tot al nostru. Ca și Statul. Avem senzația că Statul sunt ei, guvernanții. Fals. Statul suntem noi. Și de câte ori furăm Statul, ne furăm singuri căciula.

Analiștii găsesc adesea o explicație: comunismul. Mă întreb cât timp trebuie să mai treacă pentru a scăpa de tarele acelei epoci. Mentalitățile nu se schimbă peste noapte, este adevărat, dar au trecut destui ani. Tinerii care au azi 18-20 de ani și care au, deci, drept de vot s-au născut după 1989. Oare ei vor schimba ceva? Nu neapărat. Depinde în ce spirit i-am crescut și cu ce valori.

Educația este singurul nostru mod de a ne salva la scară mare și pe termen lung. Nu mă refer aici doar la pregătirea tinerilor pentru a ocupa un loc de muncă, ci la formarea lor mai profundă, astfel încât să le pese de semenii lor și de mediul în care trăiesc împreună cu aceștia: cartierul, locul de muncă, orașul, țara, planeta. Adică, formarea lor ca Oameni.